[Oberlist] MD* Fapte necunoscute & Activităţi anticulturale din 2007

[US Vladimir]

Vladimir Us
artist & curator
http://www.oberliht.org.md
> Date: Sun, 10 Feb 2008 20:00:25 +0100> From: M.Wiersing la gmx.net> Subject: Fapte necunoscute & Activităţi anticulturale din 2007 > To: us_v la hotmail.com> > Fapte necunoscute din viaţa culturală naţională sau O selecţie de activităţi anticulturale din 2007 > > > Ca în fiecare an au apărut retrospective asupra vieţii culturale din Moldova în anul trecut. De mai puţină atenţie se bucură însă anume acele fapte despre care nu s-a putut sau nu a trebuit să se afle.> Pentru început trebuie să ne amintim de un eveniment al anului 2006: de Festivalul Naţional de Teatru din luna noiembrie a acelui an şi de cele două piese care s-au bucurat de un succes deosebit: una montată de Mihai Fusu, "Poveşti de familie", şi "Oameni ai nimănui" de Dumitru Crudu. "Premiul special internaţional 2006", cu care a fost decernată piesa lui Crudu presupunea şi înscenarea acesteia la Teatrul Pygmalion din Vienna. Totuşi, o înscenare a piesei nu a fost niciodată planificată, iar la mesajele trimise Crudu n
 u a primit niciodată răspuns. Situaţia lui Fusu e şi mai gravă: i-a fost anulat turneul spectacolului la Paris la Teatrul Rolland, unde, pentru data de 16 noiembrie 2007, toate biletele erau deja vîndute. Directorul Teatrului Naţional Ion Grosu pusese condiţii pe care partea franceză nu le putea accepta. Francezii propuneau să plătească 3500 de euro prin transfer: 1500 cînd trupa ajunge la Paris şi 2000 după ultima reprezentaţie. Grosu insă insista continuu ca suma să fie transferată, în întregime, pe contul teatrului înainte de plecarea trupei, o cerinţă deosebit de stranie, şi care nu corespunde practicii internaţionale.> La Naţional s-a ajuns la un director care manifestă o lipsă totală a unor cunoştinţe temeinice de management cultural sau teatral, şi nu are niciun interes în promovarea teatrului şi a actorilor acestuia. Caci cazul descris mai sus nu a fost unicul: la începutul lunii iulie 2007 a avut loc o întîlnire dintre un reprezentant al Fundaţiei Culturale Elveţien
 e şi directorul teatrului cu scopul de a discuta o eventuală colaborare. Eleveţienii au propus înscenarea unui text de Frisch, "Andorra". Dl. Grosu a asigurat că va verifica textul pe parcursul următoarelor 10 zile pentru a vedea dacă este posibilă o înscenare a acestuia. Pentru cazul cînd aceasta nu ar fi fost posibil, elveţienii ar fi fost de acord cu înscenarea unei alte piese de un autor elveţian, la alegerea moldovenilor. > Elveţienii au aşteptat 10 zile. După ce nu primiseră niciun răspuns, s-au adresat directorului teatrului de patru ori pînă la sfîrşitul lunii septembrie. Secretariatul literar al teatrului a confirmat, peste mai mult de două luni, că teatrul a primit toate mesajele, dar elveţienii aşa şi nu au mai văzut niciun răspuns. Statul elveţian, reprezentat de către ambasada sa de la Kiev la rîndul său a decis să renunţe la o eventuală colaborare cu Grosu personal şi cu Teatrul Naţional, "atît timp cît administraţia acestuia nu este în stare să lucreze mai pro
 fesionist." > Atît pentru francezi cît şi pentru elveţieni, cele întîmplate au însemnat o lovitură direct in faţă, care a discreditat orice colaborare moldo-franceză sau moldo-elveţiana în domeniul teatral pentru un timp de cel puţin 2-3 ani. În condiţii normale ar trebui să ne întrebăm cum apreciază Ministerul Culturii faptul că directorul teatrului nu a luat în consideraţie posibilitatea unei înscenări finanţate din străinătate. Directorul artistic al teatrului Sandu Cozub spune frumos în interviuri recent apărute în "Flux" şi "Jurnalul" că "Ne putem afirma în Europa şi în lume numai dacă vom avea ieşiri peste hotare, relaţii cu teatre europene... la evenimente internaţionale, turnee, deplasări", dar cuvintele lui şi realitatea se bat cap de cap. Faptul că secretariatul literar de la Teatrul Naţional este, de ani de zile, complet incapabil de orice dezvoltare modernă-activă nu reprezintă o scuză suficient de bună. În ce-i priveşte pe Crudu şi Fusu, ne punem întrebarea dacă
  aduce vreo bucurie faptul să fii laureat al unui concurs din Moldova, cînd premiile n-au nici o garanţie, iar administraţia teatrului producător face tot posibilul ca să nu le fie realizate propriile şanse. > > Printre faptele necunoscute putem să enumărăm şi acele evenimente despre care un consumator de cultură obişnuit ar trebui cel puţin să fi auzit. Interes limitat din partea celor implicaţi în crearea artelor, a responsabililor de la diferite instituţii, precum şi din partea reprezentanţilor presei duc la faptul că în Moldova deseori se întîmplă ca viaţa culturală activă să fie mai curînd oprimată decît susţinută.> Unul dintre cele mai bune concerte din anul trecut, concertul de gală din cadrul zilelor culturii Republicii Azerbaidjan de la sfîrşitul lunii mai, a avut loc în incinta Filarmonicii, practic în lipsa publicului autohoton. Timp de două ore a fost oferită, de către o delegaţie de peste 50 de interpreţi de muzică populară, dansatori, interpreţi cunoscuţi de mu
 zică de estradă contemporană o privire destul de exhaustivă asupra culturii azere care ar fi meritat să fie văzută de un public moldav mult mai numeros, din partea căruia însă au fost prezenţi în sală, pe lîngă ministrul culturii, doar vreo 30 de spectatori. Putem oare să ne permitem ca evenimente culturale internaţionale de calitate superioară să aibă loc fără ca să fie cel puţin cunoscute de către publicul larg (nemaivorbind despre prezenţa acestuia) deşi sînt finanţate de către stat? Din ce cauză evenimente culturale care au loc sînt obligate sa rămînă, şi ele, necunoscute ?> Presa moldovenească demonstrează în repetate rînduri un profesionalism limitat în ceea ce priveşte ilustrarea vieţii culturale, informînd doar despre evenimentele care au loc fără a le analiza în profunzime. Nu este suficient să anunţăm doar despre interzicerea piesei "Monologurile vaginului", dacă după ce sîntem prezenţi la o discuţie aprinsă a acestui eveniment din cadrul clubului literar de la Uni
 unea Scriitorilor nu comentăm cele auzite. Iar în afara unui singur comentariu semnat de C. Cheianu şi a unui articol de I. Nechit, ambele publicate în acelaşi ziar, publicului larg nu i s-a oferit nicio altă informaţie despre cele şase întîlniri în perioada dintre martie şi iunie 2007 ale diferitor categorii de reprezentanţi ai vieţii culturale din Moldova (şi despre eşecurile lor finale), organizate la Chişinău la îndemnul Fundaţiei Culturale Europene, deşi în acest caz a existat, cel puţin la început, o anume predispoziţie de a spune în sfîrşit lucrurilor pe nume.> > Încoronarea activităţilor anticulturale din anul 2007 a fost desemnarea a premiilor UNITEM, care s-a întîmplat la 24 decembrie la Teatrului Cehov. Evenimentul din nou ne-a demonstrat că Uniunea aceasta şi-a pierdut orice fel de autoritate şi credibilitate. Pe lîngă membrii juriului care au decis cui să fie acordate premiile, de la eveniment au lipsit şi foarte mulţi premiaţi. Teatrul Naţional Eminescu şi Teat
 rul Ionesco nu au vrut să participe la concurs, iar Teatrele Satiricus şi Luceafărul au boicotat evenimentul. > Ce urmează? O gala UNITEM la care nu participă niciun teatru? S-a întîmplat deja ceva asemănător: cînd în luna mai 2007 se celebra aniversarea a 55-a a studioului Moldova-Film, nu s-a comunicat nicăieri că la sărbătoarea oficială nu a fost prezent niciun singur reprezentant al Uniunii Cineaştilor şi că, de mai mulţi ani, nu există practic nicio legătură dintre artişti şi producători. Astfel, au loc tot mai multe gale şi evenimente care, de cele mai multe ori, nu soluţionează problemele deja existente, ci contribuie doar la jocul guvernului, pretinzînd o funcţionare normală a vieţii culturale. În acelaşi timp indiferenţa actorilor şi regizorilor moldoveni faţă de colegii lor se manifestă cînd niciun ansamblu de actori, în afară de cel al Teatrului Cehov, nu a vrut să felicite Teatrul de Operă la ceremonia organizată cu ocazia aniversării a 50 de ani de la fondare la
  începutul lunii octombrie a anului trecut. > Ar trebui să menţionăm faptul că ameliorarea situaţiei nu ar fi avut, în majoritatea cazurilor, un substrat de natură financiară. Doar atunci cînd vom vorbi sincer despre astfel de fapte "necunoscute" şi "anticulturale" din viaţa noastră culturală şi nu le vom mai trece cu vederea spunînd că nu ne pasă, va avea loc o mişcare în sens pozitiv. Numai din cauza că sîntem o ţară mică, nu trebuie să acceptăm orice - şi de orice calitate - şi să ni să impună să fim recunoscători pentru aceasta. > > Mihai Wiersing Sudau> Chisinau, Moldova > M.Wiersing la gmx.net
 
_________________________________________________________________
Express yourself instantly with MSN Messenger! Download today it's FREE!
http://messenger.msn.click-url.com/go/onm00200471ave/direct/01/
-------------- partea următoare --------------
Un ataşament HTML a fost eliminat   
URL: http://idash.org/pipermail/oberlist/attachments/20080211/1909dd2f/attachment-0001.html 
-------------- partea următoare --------------
Un ataşament non-text a fost şters...
Nume: ArticolViataCulturalaDinUltimiiAniMoldovaRo2007Integr..doc
Tip: application/msword
Mărime: 302080 octeţi
Desc: indisponibil(ă)
Url : http://idash.org/pipermail/oberlist/attachments/20080211/1909dd2f/attachment-0001.doc