[Oberlist] [Fwd: [incepem] Regimuri ale reprezentarii/ conferinta la MNAC/ 11.01.2007]

Dum Ian 7 19:41:36 CET 2007

-- 

Moldova Young Artists Association "Oberliht"
tel: + (373 22) 735369
contact person: Vladimir Us
http://interventii.info.md/oberliht

---------------------------- Original Message ----------------------------
Subject: [incepem] Regimuri ale reprezentarii/ conferinta la MNAC/ 11.01.2007
From:    "mihnea mircan" <mihnea la sptv.org>
Date:    Thu, January 4, 2007 11:25
To:      incepem la yahoogroups.com
--------------------------------------------------------------------------

Conferinta Regimuri ale reprezentarii: Arta si politica dincolo de Casa
Poporului
MNAC, Bucuresti

11.01.2007

Participa Chantal Mouffe (keynote), Nicolas Bourriaud, Jonathan Lahey
Dronsfield, Marcus Steinweg, 4space, Ruxandra Balaci si Meta Haven.

Organizatori: Jan van Eyck Academie, Maastricht, si Meta Haven: Design
Research

informatii la http://www.museumofconflict.eu

e office la metahaven.net

Conferinta de pe 11 ianuarie de la Muzeul National de Arta Contempporana,
intitulata 'Regimuri ale reprezentarii: Arta si politica dincolo de Casa
Poporului', va avea ca subiect chiar spatiul care gazduieste evenimentul.
Fosta Casa a Poporului, actualmente Palatul Parlamentului, intr-o aripa a
caruia se afla muzeul de arta contemporana, va fi punctul de plecare
intr-o dezbatere despre relatia dintre politica, imaginatie si
reprezentare, atit in cit si dincolo de conditia post-comunista.

MNAC este una dintre incercarile Estului de a folosi arta contemporana
pentru a transforma un simbol totalitar intr-un loc al democratiei -
unicitatea sa vine insa din faptul ca Palatul Parlamentului este locul
puterii politice. Intrebarea centrala a conferintei este: poate arta 'lua
locul puterii, producind un simbol al deschiderii si democratiei' (Nicolas
Bourriaud)? Poate imaginatia influenta intelesul unei cladiri care este
logo-ul unui regim totalitar? Cum poate o institutie de arta contemporana
sa foloseasca acest simbol sau aceasta fundatie pentru a construi o
identitate nationala? Putem vorbi despre o inversiune a 'efectului
Bilbao'? Care este legatura dintre institutionalizarea artei contemporane
si imperativul democratic dupa caderea comunismului?

Eveniment sprijinit de Ambasada Regala a Olandei la Bucuresti.

Programul conferintei
10.15

Inregistrare

11.15

Cuvint de deschidere - Ruxandra Balaci, director artistic MNAC

11.30

Introducere - Vinca Kruk

11.45

Keynote lecture - Chantal Mouffe

12.45

Conferinta - Nicolas Bourriaud

13.30

prinz

14.00

Conferinta - Jonathan Lahey Dronsfield

14.45

Conferinta - Marcus Steinweg

15.30

Conferinta - 4Space (Augustin Ioan & Ciprian Mihali)

16.15

pauza

16.30

Masa rotunda cu toti vorbitorii - moderator Daniel van der Velden

17.30

Cocktail

Acces gratuit

Limba: Engleza

Adresa: MNAC

Muzeul National de Arta Contemporana

Palatul Parlamentului, aripa E4

Sos. Izvor 2-4

Bucuresti, Romania

http://www.mnac.ro/

Sumarul conferintelor si biografiile participantilor

Politica agonistica si practica artistica

Chantal Mouffe - Keynote lecture

In prezentarea mea voi urmari diferite moduri de a gindi spatiul public si
implicatiile acestor modele pentru practicile artistice. Argumetul meu
este ca arta publica nu este arta instalata intr-un spatiu public, in
opozitie cu unul privat. Arta publica este cea care instituie spatiul
public, in sensul unei actiuni comune a mai multor oameni. De pilda, voi
incerca sa arat ce tip de public ar trebui sa creeze institutiile de arta:
un spatiu public al carui scop este consensul sau un spatiu public al
confruntarii agonistice? Preluind idei din lucrarile mele anterioare, voi
demonstra ca sarcina politicii democratice nu este aceea de a agrega
interese sau de a crea un consens rational, ci de a transforma
antagonismul in agonism. Rationamentul reformuleaza relatia dintre arta si
politica si permite o alta intelegere a naturii practicilor artistice
critice. Miza fundamentala este o interogatie a modelului hegemonic prin
formularea acelor elemente indepartate de consensul bazat pe dominatie.
Voi insista asupra modurilor multiple in care acest tip de consens poate
fi subminat si voi arata ca practicile artistice pot contribui la
articularea unor forme noi ale subiectivitatii.

Chantal Mouffe este profesor de teorie politica la Centrul pentru Studiul
Democratiei de la University of Westminster, Londra. Este membru al
Collège International de Philosophie, Paris. A editat volumele Gramsci and
Marxist Theory (Routledge and Kegan Paul, London, 1979), Dimensions of
Radical Democracy. Pluralism, Citizenship, Community (Verso, London,
1992), Deconstruction and Pragmatism (Routledge, London, 1996) si The
Challenge of Carl Schmitt (Verso, London, 1999). Este coautor, impreuna cu
Ernesto Laclau, al cartii Hegemony and Socialist Strategy. Towards a
Radical Democratic Politics (Verso, London, 1985) si a scris The Return of
the Political (Verso, London, 1993), The Democratic Paradox (Verso,
London, 2000), urmata de On the Political (Routledge, London, 2005).

Nicolas Bourriaud

Nicolas Bourriaud este curatorul si criticul de arta care a propus in 1995
termenul de 'estetica relationala'. In perioada 2002-2006 a fost
co-director la Palais de Tokyo, Paris (alaturi de Jérôme Sans). Bourriaud
a creat revista Documents (1992-2000), si a fost corespondent la Paris al
revistei Flash Art.

Bourriaud a publicat Relational Aesthetics (2002) si Postproduction
(2001), definind ca 'relational' acel tip de arta care isi ia ca orizont
teoretic 'domeniul interactiunilor umane si contextul social, mai curind
decit afimarea unui spatiu simbolic independent si privat.'

Nicolas Bourriaud este membru al boardului consultativ MNAC.

Arta si democratie la fundatia fundatiei

Jonathan Lahey Dronsfield

Cladirea in care se afla MNAC a fost construita pentru a institui - in
viziunea conceptorului ei, dictatorul Nicolae Ceausescu - 'omul nou'.
Astfel ea apare ca fundatie - nu doar ca fundament al identitatii
nationale - ci ca fundatie a fundamentului insusi. Acesta este aspectul pe
care MNAC e nevoit sa il negocieze. Dar cum poate arta prelua intelesul
unei asemenea cladiri pentru a o transfoma intr-un simbol al deschiderii
si democratiei, asa cum spune unul dintre membrii boardului MNAC, Nicolas
Bourriaud?

Ce presupune o asemenea afirmatie? Nu risca ea sa repete fundatia
impovaratoare a cladirii insesi? Conferinta va porni de la zonele neclare
din teoria artei propusa de Bourriaud si de la ideea, contrara esteticii
relationale asa cum o defineste el, ca arta trebuie sa functioneze ca
rezistenta fata de politica pentru instituirea democratiei.

Jonathan Lahey Dronsfield este lector de Teoria si Filosofia Artei la
University of Reading si conduce Forum for European Philosophy la London
School of Economics; este de asemenea membru al boardului AICA
(Association Internationale des Critiques d'Art). A publicat mai multe
texte despre filosofia continentala, in special privind raportul dintre
arta si etica. In prezent lucreaza la doua carti: Art's Resistance to
Ethics si Heidegger's Philosophy of Art. Intre 2004 si 2006 a fost
cercetator la departamentul de teorie de la Jan van Eyck Academie.

Obscurantismul faptelor

Marcus Steinweg

Nici filosofia si nici arta nu depind de demonstratii sau opinii.
Filosofia si arta instituie lucruri, le afirma. Afirmatia difera de dovada
sau de opinie prin faptul ca e nevoita sa se dispenseze de certitudini. O
filosofie a afirmatiei este o filosofie a incertitudinii. Ea depaseste sau
transgreseaza modalitatile gindirii conventionale ca reflectia,
argumentul, intemeierea, critica. Ea produce contactul dintre subiect si
adevar in conditii de inceritudine si da acestui moment o forma, un
limbaj. Adevarul se refera la limitele lumii faptelor. Filosofia exista
numai in masura in care atinge aceste limite. Este o afirmatie care neaga
validitatea imperativelor factuale. Ajungind la adevar, filosofia trebuie
sa reziste la certitudinea opiniei si obscurantismul faptelor in egala
masura. Ea atinge intangibilul si transforma aceasta atingere intr-o forma
de viata. Voi pleda in favoarea relevantei politice a artei si filosofiei,
in contrast cu arta si filosofa politica conventionale. Vreau sa demostrez
ca arta si filosofa politica isi descriu propria de-politizare, ca nu se
preocupa de o politica a libertatii, a imposibilului si a ceea ce este
absolut necesar. Politica la care ma refer difera de ceea ce se numeste in
mod obisnuit politica, in masura in care nu afirma sau apara interese, ci
apare ca o forma de rezistenta la realitatea socio-politica si
ideo-culturala. Ea este articulata printr-un refuz absolut al universului
faptelor si opiniilor care circula in univers. Apare ca o politica a
adevarului, in masura in care ia drept dovezi lucrurile care intra in
conflict cu certitudinile acceptate.

Arta are inteles doar ca arta, filosofia are inteles doar ca filosofie.
Arta si filosofia nu pot fi reduse la cimpul socio-politic care le
articuleaza. Nu are sens sa definim misiunea artei si filosofei ca una
politica. 'Aceasta este iluzia stingii din ultimele decenii', spune Heiner
Müller, 'a intelectualilor europeni si in special a literatilor, de a
sustine ca arta si politica pot sau trebuie sa aiba aceleasi interese.
Finalmente, arta nu poate fi controlata. Sau se poate intotdeauna sustrage
controlului. Si din acest motiv a fost intotdeauna aproape automat
subversiva.'

Marcus Steinweg este filosof si scriitor si locuieste la Berlin. A
publicat cartile Krieg der difference, Autofahren mit Lacan (Koblenz,
2001), Der Ozeanomat. Ereignis und Immanenz (Cologne, 2002),
Subjektsingularitäten (Berlin, 2004) si Behauptungsphilosophie (Berlin,
2006). Steinweg colaboreaza regulat cu artistul elvetian Thomas
Hirschhorn, scriind texte pentru publicatiile si instalatiile ale
acestuia.

Obiect singular: Casa Republicii si rezistenta la interpretare

4Space (Augustin Ioan & Ciprian Mihali)

Semnificatia Edificiului Ultim si a Bulevardului Victoria Socialismului
care porneste de la el - a fenomenului anti-urban denumit oficial 'noul
centru civic', a fost interpretata recent luind in calcul conceptia,
constructia si utilizarea lor din perioada comunista si pina in prezent.
Orice tentativa de a pune ordine aici trebuie sa porneasca de la doua
premise. Mai intii, acest edificiu rezista oricarei interpretari unitare,
'holistice', care ar incerca sa-i epuizeze intelesurile in ceea ce
priveste productia si destinatia. In al doilea rind, distinctii importante
apar daca incercam sa explicam cladirea pronind de la cele trei tipuri de
spatii pe care le genereaza. Intre acestea, spatiul exterior, i.e orasul,
urmat de spatiul exterior cladirii, i.e imediata ei vecinatate, in
limbajul strimb al politicii post-sovietice sau ca halou urias de
influenta emanat de monstruoasa structura. In al treilea rind, spatiul din
afara. In conditiile in care ne lipsesc datele verificabile, doar
marturiile orale pot explica natura aproape ,oculta' a celei mai ample
operatiuni urbane din istoria Romaniei. Aceste surse orale includ studii
incomplete sau nepublicate, ca cel intreprins de Gérard Althabe de la
EHESS sau legende povestite de martori oculari sau de fosti 'initiati'
precum profesorul Cornel Dumitrescu, la vremea aceea rector al IAIM
Bucuresti. Acest proiect colosal isi datoreaza dimensiunea imaginara,
mitica, valului de 'petites histoires' pe care le-a generat.

Chiar daca partiale, interpretarile cele mai valoroase nu se regasesc in
discursul despre arhitectura si urbanism, ci in stiintele socio-umane si
politice, istoria mentalitatilor, antropologia stratului peri-urban, si,
nu in ultimul rind, in psihanaliza. Diversele proiecte propuse pentru Casa
Republicii dupa '89 oscileaza intre doua extreme - cele mai putin radicale
propun o 'recuperare' a Casei in termenii strict profesionali ai
'expertizei' arhitecturale.

Argumentul a fost folosit nu doar de catre arhitecti ci si de catre
diversii interpreti ai Casei care ghideaza in preajma ei vizitatori
straini uluiti. La urma urmelor, Casa Republicii inseamna cantitate,
dimensiuni, design, structuri speciale si asa mai departe. La inceputul
urmelor, putem vorbi de 'postmodernismul' Casei si Bulevardului, de
'Bigness' (Rem Koolhaas) si alte concepte care se pot dovedi utile. In
discutiile despre Casa, aspectul mai 'inalt' (in sensul strict al
ab/uzului, al investirii excesive cu inteles) este perceput ca epifanie.
Casa este un templu al Ierusalimului, inaltat la Bucuresti in previziunea
unei a doua veniri pe care o pune in act.

O alta intelegere 'oculteaza' numeroasele pliuri sociale, economice si
politice ale edificiului, si o face deliberat adeseori. Altii sint
cuprinsi de frenezie interpretativa in fata cladirii. Intre aceste extreme
flutura o nesfirsita inlantuire de griuri. De pilda, retorica nationalista
se simte incurajata de datele, in aparenta neutre, privind tehnologiile de
constructie si materialele care sint, se pare, exclusiv romanesti si,
desigur, exceptionale. (Castelul Peles survine uneori ca un corolar.
Acolo, pina si lemnul a fost importat.) Exista si ideile, mai decente din
punct de vedere profesional dar nu mai putin fantasmagorice, despre un
plan prestabilit al Bucurestiului, intemeiat pe o schema utopica sau
ideala de tip Sforzinda (Dana Harhoiu). Originea structurala a acestui
plan ar fi o geometrie sacra constituita de un Triunghi monastic al
Bermudelor, cu biserici parohiale dispuse concentric in relatie cu
Biserica Sf. Gheorghe, considerata ombilicul orasului.

4Space este un grup interdisciplinar de filosofi, arhitecti, scriitori,
sociologi si geografi, preocupat de critica si rescrierea politicilor
urbane in orasele romanesti. A inceput ca focus-group la Institutul de
studii avansate New Europe College din Bucuresti in 2004 si are o rubrica
saptaminala omonima in revista online www.liternet.ro. Grupul pregateste o
antologie de texte ale membrilor sai, care va fi tiparita de Editura Idea,
Cluj, in 2007.

Introducere

Meta Haven

Meta Haven: Design Research a fost infiintat la Amsterdam in 2005 de catre
Vinca Kruk, Daniel van der Velden, Adriaan Mellegers si Tina Clausmeyer.
Prima lor colaborare a fost o cercetare vizuala asupra Principatului
Sealand, un stat minuscul format pe o platforma petroliera din Marea
Nordului. Acest proiect, centrat pe studiul identitatii teritoriale si
difuziunii ei prin retele informationale, al miturilor si simbolismului,
s-a desfasurat in 2003 la Jan van Eyck Academie, Maastricht.

Proiectele ulterioare investigheaza mai multe studii de caz a caror cheie
este legatura dintre imaginatie si politica. Proiectul History Vs. Future
a pornit de la relatia dintre identitate si istorie si a condus la o
cercetare asupra Casei Poporului din Bucuresti. Alaturi de o serie de
modele si scenarii vizuale, proiectul include conferintele The Museum of
Conflict si Regimes of Representation.

Van der Velden si Kruk lucreaza in prezent la Jan van Eyck Academie la un
proiect despre motorul de cautare franco-german Quaero, in colaborare cu
cercetatorii Tsila Hassine si Gon Zifroni, o incercare de a produce o
fuziune intre o intelegere critica si imaginativa a design-ului si o
dezbatere despre internet, politica, spatiul public si patrimoniul
cultural. In acelasi timp, Meta Haven: Design Research lucreaza la cartea
Uncorporate Identity, care va aparea in toamna lui 2007.
-------------- next part --------------
Un ata?ament HTML a fost eliminat   
URL: http://idash.org/pipermail/oberlist/attachments/20070107/ed5fac57/untitled-2-0001.html